Credem că formarea personalității unui copil  se promovează prin lectură și cercetare. Astfel, în cadrul unui atelier de lucru, elevii clasei a II-a „B” din Instituția Publică Liceul Teoretic „Ștefan cel Mare”, au alcătuit niște legende (creație proprie).

Talentul l-au demonstrat și la scrierea versurilor.

 

 

Legenda Astrelor

Cândva, demult, Curcubeul umbla pe jos, pe pământ. Într-o bună zi norul întunecos a vrut să-l prindă și să-l ucidă pentru frumusețea sa. Văzând în față un
pâlc de astre albe ca spuma laptelui, Curcubeul le-a rugat să-i permită să se ascundă printre frunzele lor de norul înverșunat. Astfel, Curcubeul a scăpat de
dușman. Drept mulțumire, Curcubeul a împărțit din culorile sale astrelor. De atunci, toate astrele poartă culorile Curcubeului.

Arina Stefanțova,
eleva clasei a II-a „B”,
IPLT „Ștefan cel Mare”

Legenda Ghiocelului

Era odată un frate și o soră. Pe fată o chema Zăpada, pe băiat – Ghiocel. Când s-a născut, Zăpada avea culoarea albă. Iar bietul Ghiocel nu a avut parte de nicio culoare. Mama lor era Zâna Iarnă și bunica – Zâna Primăvară. Anume la bunica Ghiocelul iubea să petreacă timpul liber, deoarece avea multe flori ca și el. Dar aceste flori ale bunicăi aveau toate culorile și Ghiocel cerea câteva culori de la aceste flori. De la lalele a cerut culoarea roșie, de la toporași și viorele – violet, de la narcis culoarea galbenă, iar de la zambilă – albastrul. Dar niciuna din ele nu a vrut să-și împartă frumusețea.  Atunci el s-a dus la sora sa să ceară din culoarea ei. Ea i-a dat din culoare ei albă, dar mai mult decât a cerut Giocelul. Bunicăi i s-a făcut milă și i-a dat și culoarea verde. De atunci ghiocelul răsare de sub zăpadă la sfârșitul iernii și e prima floare de primăvară.

Shițco Mihai,
elevul clasei a II-a „B”,
IPLT „Ștefan cel Mare”

Limba română

E limba mamei și a mea,

Ea strălucește ca o stea.

E sfântă, dulce și frumoasă,

O, limba mea  dumnezeiască!

 

O cântă pasărea și pomul,

O cântă codrul, glia, omul.

Mereu slăvită să ne fii,

Română limbă pe vecii!

 

Dascal Ștefan

elevul clasei a II-a „B”,
IPLT „Ștefan cel Mare”

 

Legenda Macului

A fost odată un împărat și o împărăteasă. Ei aveau un fiu pe nume Mac. Un băiat, pe cât de chibzuit, pe atât de urât la chip. Ursitoarele l-au pedepsit și i-au luat frumusețea, deorece considerau că era prea înțelept. Din acest motiv, băiatul era mereu trist. Într-o zi a hotărât să meargă în lumea mare pentru ași căuta fericirea. Rătăci multă vreme, dar nu putu să o găsească. Făcu un popas la marginea unui câmp. Zânei Primăverii i se făcu milă de băiat, atât de trist, și îi dărui acestuia frumusețea. Îl transformă într-o floare roșie de mac. De atunci, fiecare primăvară împodobește câmpiile cu flori minunate de mac roșu, simbol al fericirii.

Gheletiuc Artiom,
elevul clasei a II-a „B”,
IPLT „Ștefan cel Mare”

 

Legenda Lăcrimioarei

Legenda spunea că trăiau odinioară, în mijlocul unui sat, doi copii. Un băiat și o fată. Când fata a împlinit 12 ani, și-a dorit să se ducă în pădure de una singură. Când a intrat în pădure, a întâlnit o vulpe. Vulpea a vrut să se apere de fetiță și a mușcat-o. Fratele ei s-a dus să o caute, căci își făcea griji de absența ei. Când a intrat în pădure a văzut-o pe surioară. De bucurie că a găsit-o, din ochi au început să-i curgă lacrimi. De atunci Lăcrimioara este floarea băieților.

Vița Daria,
eleva clasei a II-a „B”,
IPLT „Ștefan cel Mare”